Life is fair..

De cate ori fiecare dintre noi nu ne intrebam asta, ce am facut sa merit asta...cu ce am gresit?, am gresit ca am fost prea naivi si creduli, adica fraieri.Cu toate ca am experimentat inainte experinta dulce a tradarii ,nu ne invatam lectia si continuam sa comitem si sa credem cu o credulitate puerila si lugubra, ca de data asta va fi diferit.Absolut nimeni nu este demn de increderea noastra, nu avem voie sa riscam, mai devreme sau mai tarziu toti iti vor semna sentinta la moarte.Personal cred ca e mult mai onorabil si mai cinstit sa ai parte de o ura asumata, decat de o tradare ieftina si prosteasca.Regula fiind valabila pana si in dragoste, iubire, uraste inainte sa fii tu cel urat, inseala inainte sa fii tu cel inselat, uita inainte sa fii tu cel uitat!Nici o persoana nu merita sa guste din lacrimile noastre, energia noastra, viata nefiind decat o cursa contra cronometru , in care cine castiga primul.Trebuie sa inveti sa savurezi din plin placerea cu care ti-ai strivit adversarul, constiinta ne-avandusi locul .

TU

Aceiasi rutina, aceiasi stare de vegetare continua, aceiasi stare penibila care nu transmite nimic deosebit, cand... deodata totul ia o intorsatura nebuna, dar previzibila totusi, nu-mi vine sa cred!!!.
Brusc totul incepe sa prinda contur , sa fie definit, sangele incepe sa-mi cante frenetic prin vene aceeasi melodie.... gata m-am blocat, pierdut undeva departe. Inima parca ma implora sa-mi fac mila de ea, tremur de placerea imaginii oferite, paloarea fetei ma tradeaza totusi, coerenta nu mai are nimic in comun cu mine, deja sunt din alta poveste, ma simt... prinsa , captiva.Bucuria si placerea oferita sunt inevitabile.TU fredonezi aceiasi melodie care ma face sa tremur , sa vibrez in cel mai pur si mai profund mod posibil.Simt ca nu mai am scapare, ceilalti paraca nici nu mai exista, mici furnicute abia sesizabile, totul este atat de concret dar si nesigur totodata.Privirea aruncata face mai mult decat orice, decat niste cuvinte moarte aruncate la voia intamplari, termenul de vizibil parca... pentru noi se inventase.Brusc nimic nu mai conteaza doar TU si eu.Vreau sa-ti vorbesc, sa-ti marturisesc adevarul pe care il afisesz cu atata nisemtire si nonsalanta, dar... deodata imi dau seama ca sunt sclava propriilor vise, insa totul are o insemnatate prea mica cu placerea pe care o simt.Prezenta ta e adiere pentru mine, ma coplesesti,vreau sa-ti simt respiratia,pulsul nebun, vreau pasiune fara inhibiti, fara reguli, adica... te vreau pe tine!!!